Vă promiteam data trecută că voi reveni într-un articol ulterior la capitolul „senzații“ și iată că a venit momentul să ne referim la aceste componente esențiale ale vieții psihice. Deci, să începem!

Senzațiile fac parte din procesele psihice senzoriale și sunt primele care se formează, încă din primele zile de viață. Senzațiile sunt fenomene psihice elementare și primare, dar sunt de o importanță capitală, deoarece fără ele noi nu am fi ființe sensibile, senzoriale și nu am putea culege informații despre mediul în care ne aflăm. Intensitatea senzației diferă de la persoană la persoană, este influențată de factori anatomici, iar la nivel psihic senzațiile se manifesta diferit.

Senzațiile sunt legate de un receptor. Spre exemplu receptorul pentru imagine este ochiul, iar pentru simțul olfactiv receptorul este nasul.

Aici începe partea interesantă și de ajutor în relațiile pe care le avem, în special în relațiile romantice. Căci după criteriul senzorial, oamenii se împart în: persoane tactile (pentru care atingerea este importantă), vizuale (pentru care ceea ce văd este important), auditive (pentru care cuvintele, conversațiile sunt cele mai importante) și persoane olfactive (persoane cărora simțurile le sunt stârnite de miros, de parfum). Desigur că o persoană nu este numai tactilă sau numai vizuală, auditivă sau olfactivă. În general, însă, una dintre acestea este dominantă, iar celelalte pot fi dezvoltate pe parcursul vieții.

În orice caz, la începutul relației, un cuplu poate avea „conflicte” pe acest subiect, de aceea este important să avem cunoștință despre aceste deosebiri dintre noi.

Imaginați-vă un cuplu unde el este vizual și ea este auditivă. El va dori să o privească, să o vadă mereu scoasă din cutie, iar ea va dori să audă cuvinte frumoase. Fiind conștient de aceste diferențe și reușind să le identifici foarte devreme într-o relație, poți fi pregătit să preîntâmpini eventuale discuții conflictuale, nemulțumiri și judecăți de valoare.

În general, bărbații au tendința să fie mai degrabă vizuali și olfactivi, iar femeile auditive și tactile.

O diferență suficientă pentru a pune cele două persoane în opoziție, chiar de la început, dar efectele nu sunt grave dacă înțelegi și ești pregătit pentru diferențe.

Odată înțelese, aceste diferențe pot fi tratate în calitate de oportunități de dezvoltare. Pentru că, nu-i așa, cu toții vrem să trăim cât mai intens, și cum poți să trăiești din plin dacă nu ești conectat cu toate cele patru tipuri de senzații care există?

Tot senzațiile sunt cele care ne pot indica, într-un mod subtil, o informație despre o situație sau despre o persoană. Senzația de „piele de găină”, numită în jargon medical cutis anserina, reprezintă un reflex declanșat de o senzație de frig, dar și de o gamă de emoții puternice, precum frica, plăcerea, euforia sau excitația. Oamenilor „li se face pielea de găină” din motive diferite și în momente diferite, dar pentru a traduce aceste „senzații de alarmă” e nevoie să fii atent la tine, să îți cunoști corpul, ajungând astfel să înțelegi acest limbaj care nu are alfabet, dar este atât de plin de informații!

Asadar senzatiile, alaturi de perceptii si reprezentari, despre care vorbim intr-un articol viitor, sunt

cele trei procese psihice de baza, numite procese psihice senzoriale.

Nimic nu este real, adevărat, normal, totul este percepție, ceea ce înseamnă că fiecare lucru apare diferit pentru fiecare persoană.

Ce este percepția? Este poate cel mai interesant proces psihic, cel mai subiectiv, cel mai bun argument pentru faptul ca suntem cu toții foarte diferiți.

Percepția este un proces psihic superior senzației, care este considerată baza proceselor noastre psihice. Dar, deși au la bază senzațiile, percepțiile reprezintă mai mult decât o sumă de senzații, deoarece ele includ și alte informații, de exemplu amintirile, conștiente sau nu, legate de acel obiect sau situație.

Percepțiile realizează organizarea și interpretarea conștientă și inconștientă a informațiilor primite prin intermediul simțurilor, experiențelor personale anterioare.

Percepția despre ceva se formează folosind, de cele mai multe ori la nivel inconștient, experiențele anterioare, cunoștințele pe care le avem, educația sau traumele și rănile personale.

Așadar, devenind conștient de faptul că „realitatea“ este o cutie goală, în care fiecare persoană își pune propriile experiențe, deci percepții, putem să nu mai facem judecăți morale la fiecare pas, putem deveni mai flexibili atunci când ne raportăm la părerile celorlalți, putem să acceptăm mai bine ceea ce se petrece cu mediul, cu oamenii din jurul nostru.

Percepția ne face să fim unici, dar tot ea ne poate duce și spre conflicte, fiecare „murind” pentru adevărul lui propriu.

Tot datorită percepțiilor – sau mai degrabă din cauza lor – ne putem sabota propria viață.

Pentru a trăi conștient, deci pentru a nu da voie pulsiunilor să ne conducă viața, nu ar strica să înțelegem cum funcționează psihicul uman, psihicul meu, al tău, al nostru – pentru că, deși suntem unici, avem cu toții aceleași procese psihice.

Cei care au copii poate au auzit de filmul de desene animate numit Inside Out. Dacă nu ați auzit sau nu l-ați văzut, căutați-l, este un bun început.

Dacă înțelegem și suntem atenți la oamenii cu care interacționăm, felul în care percep oamenii anumite situații ne oferă foarte multe informatii despre acele persoane. Dacă ești la începutul unei relatii sau vrei pur și simplu să cunoști mai multe despre o persoană, pune-i întrebări și ascult-o. Vei vedea că răspunsul la orice întrebare este oglinda experiențelor sale anterioare, prin percepțiile pe care le are despre… orice.

Poți întreba: „Ce crezi despre bani și oamenii bogați?“ Răspunsul oferit va veni prin filtrul percepției personale formate în urma unor experiențe sau educației primite despre bani și oamenii bogați.

La întrebarea: „Ce crezi despre căsătorie?“, o persoană care a avut exemple pozitive în legătură cu căsătoria va răspunde probabil că are o părere bună, că aceasta înseamnă uniune, suport, iubire sau familie. Dimpotrivă, o persoană care a avut experiențe anterioare negative în familia în care a crescut sau în viața sa personală va răspunde că este ceva care nu e necesar, că este o hârtie sau că e o mare prostie care te ține legat de un om pe care poate nu îl vei mai dori la un moment dat.

Aceste răspunsuri atât de diferite vin filtrate de percepție, formată la rândul ei prin ceea ce am văzut, trăit, simțit anterior.

Odată ce înțelegem cum funcționează percepția, vom putea deveni mai conștienți de ceea ce se întâmplă cu propria persoană, dar și cu cei cu care interacționăm.

Întreabă-te: „Cred eu oare cu adevărat ceea ce simt impulsiv să răspund la o anume întrebare? Sau este o percepție care s-a format inconștient prin ceea ce am văzut, trăit, prin alte persoane sau prin propria persoană până la acest moment?“

Poate ați auzit despre testele proiective: testul copacului sau testul Rorschach al petelor de culoare. Scopul acestor teste este tocmai identificarea problemelor, blocajelor, traumelor, formate la nivel inconștient și scoase la iveală prin percepție.

Putem trage de aici concluzia că feedbackul negativ al unei persoane asupra unui text ce conține, desigur, atât elemente negative cât și pozitive, indică bagajul inconștient pe care îl are respectiva persoană despre acele lucruri, bagaj care iese la suprafață prin percepție.

De reținut:

Procesele psihice pot fi:

– senzoriale (senzații, percepții, reprezentări)

– cognitive (gândirea, memoria, imaginatia)

– fenomene psihice – reglatorii (afecțiunea, voința, motivația, atenția)

– Activitatea psihică – limbajul

Data viitoare, continuăm cu senzațiile

Milton Erikson a spus în una din cărțile sale: cine nu înțelege că viața nu este doar frumoasă, că ea nu este formată doar din bucurii și plăceri, acela se va chinui îngrozitor în tot timpul vieții sale.

De câțiva ani trecem cu siguranță printr-o perioadă grea. Am fost dați peste cap de pandemie, iar acum când eram pregătiți să revenim la normal, am fost dați peste cap de război. Nu ne prea așteptam nici la una, nici la alta în anii 2020.

Este aproape șocant să poți trata boli grave și să mai avem o pandemie. La fel de șocant este vezi că, deși am evoluat atât de mult, oamenii se comportă într-un război exact cum o făceau acum 100 de ani, când totul era mult mai primitiv.

Pare că trăim un paradox și probabil tocmai asta ne scoate atât de mult din zona de confort, ne șochează, ne sperie. Cu toții credeam că așa ceva nu va mai fi posibil.

Credeam că în 2022 totul se poate rezolva pe cale diplomatică, prin negocieri și discuții și că în această perioadă pacea ar trebui să fie o prioritate. Ei bine, am aflat că nu este deloc așa!

Se pare că oamenii nu au evoluat atât de mult precum tehnologia! Cum este totuși posibil așa ceva, de vreme ce nimeni alții decât oamenii au dezvoltat tehnologia?! Vă spun sincer, nu am reușit să am un răspuns!

Ceea ce știu însă foarte clar este fix afirmația cu care am început acest text.

Nu este ușor. Viața e formată din tot felul de provocări. Până la pandemie, provocarile erau individuale, fiecare cu drama lui, cu problemele lui, dar ele existau la fiecare individ în parte.

Acum, avem provocări la nivel de societate, la nivel mondial chiar!

Ce facem cu această situație?

Societatea nu ar exista fără individ. Așadar ceea ce putem face fiecare este să ne focusăm pe propria persoană, pe propria familie, pe grupul nostru mic, în care ne trăim viața de zi cu zi!

Viața continuă, indiferent dacă ne este bine sau greu în ea! Putem face să ne fie puțin mai bine. Putem influența grupul nostru mic, restrâns, de oameni.

Da, nu avem cum să oprim o pandemie mondială, sau un război, deci nu are sens să ne consumăm foarte tare pe aceste subiecte.

Dar putem opri la nivel mic, în viața personală și în cercul nostru, drama, frica, lipsa dorinței de viață. Putem ieși din casă, Soarele răsare în fiecare zi la fel. Putem să oferim grijă și dragoste celor de lângă noi, e nevoie de grijă și dragoste mai mult ca oricând. Putem să oprim cercul panicii și a tristeții, care ne-au oprit bucuriile pe care le aveam până acum câțiva ani.

Putem spune în continuare: „Te iubesc!“ „Mulțumesc!“, „Îmi pare rău!“, „Iartă-mă!“

Iar când această perioadă se va sfârși ne vom privi în ochi unii pe alții și vom putea afirma cu bucurie: „A trecut! Și eu am contribuit puțin!“