Dacă până acum câțiva ani preocuparea pentru starea de bine a fiecărui membru al organizației era un bonus binevenit, în ultimii ani începe să devină o preocupare vitală pentru organizație.

Sănătatea organizațională a făcut parte foarte mult timp din “agenda soft” a managerilor de resurse umane și angajatorilor în general. Cei care aveau o aplecare către asta țineau în special de “răsfățatele” corporații, care aveau și timp și bani pentru așa ceva. Companiile românești, businessurile mai mici, sau chiar anumite corporații mai “cerebrale” nu își consumau prea multe resurse cu astfel de preocupări.

Însă acum sănătatea organizației ar trebui să iasă din zona proiectelor “nice to have” și să devină un “must” – nu pentru că este la modă, ci pentru că de ea depinde performanța în momentul de față și cu siguranță în viitor. Nu mai putem ignora faptul că oamenii au trecut printr-o perioadă dificilă din punct de vedere psiho-emoțional, din cauza pandemiei care nu știm dacă s-a încheiat sau nu. Și cum orice organizație este formată din mai mulți indivizi, fiecare contribuie la crearea și dezvoltarea acestei “sănătăți”. Orice dezechilibrează individul poate ajunge să dezechilibreze și organizația.

Imaginați-vă o organizație formată din 300 de oameni, nu spun 2000. Dintre cei 300, probabil că 20% au făcut față foarte bine presiunii create de pandemie, alți 20% au fost marcați mai mult decât primii, dar rezonabil de mult, 30% au fost afectați mult (boală, membri ai familiei bolnavi, relații personale supuse presiunii, copii în home school, copii mici și lipsa ajutorului pentru a-i crește), 10% au fost afectați foarte mult (repercusiuni nefaste ale pandemiei pe plan psihic și emoțional sau pe planul sănătății fizice, decese în familie, probleme cu banii, pierderea jobului pentru un membru din familie), restul de 20 % s-au detașat puternic de ceea ce însemna job, carieră, venit, au înțeles că viața este mai mult decât a merge la serviciu și a fi de succes – ei sunt bine emoțional, dar nu mai sunt la fel de implicați și de motivați să performeze cum o făceau înainte.

Prin urmare, cam 15-30 % sunt cei care “țin compania” în picioare. Greu! Și nici asta nu poate ține la nesfârșit, pentru că și aceștia sunt tot oameni și au la rândul lor resurse limitate. Iar o presiune mare pusă asupra lor, un volum mare de muncă, lipsa înțelegerii din partea celorlalți, senzația că ei muncesc mai mult decât alții, toate acestea îi pot duce la burnout foarte ușor.

Aceste procente nu sunt rezultatul vreunui studiu sociologic, ci al experienței noastre. Lucrăm cu peste 150 de companii din diferite industrii, vedem câțiva zeci de candidați pe săptămână și de 3 ani punem întrebări în interviuri, discutăm cu clienții, pentru a înțelege cum se transformă organizațiile în această perioadă, ce se întâmplă și ce se va întâmpla cu piața muncii.

Suntem așadar în fața unei crize, în adevăratul sens al cuvântului, care nu este de data aceasta economică – deși nu este exclusă nici ea în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Pare lipsit de umanitate dacă formulăm astfel, dar este adevărat: societatea este mai importantă decât individul. Dar cum poți contribui în societate, umanitate, fără a fi tu echilibrat mai întâi? Așadar, deși societatea este mai importantă, totuși ea este formată din indivizi: fiecare dintre noi este parte din ea.

„Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” spunea Mahatma Gandhi.

Chiar dacă, în calitate de indivizi, suntem dintre cei care au făcut și fac față bine situației, este important să înțelegem toată complexitatea ei, respectiv este important să înțelegem că potențialitatea unei crize ne implică pe toți. După câțiva ani de pandemie, un război la graniță, o posibilă criză este tot ce ne lipsește. Este necesar să ne găsim puterea de a merge mai departe și de a fi pregătiți. Iar în calitate de manager poți contribui enorm prin felul în care îți susții echipa în această perioadă.

Am citit de curând un articol care puncta că oamenii nu mai sunt atât de motivați de bani, însă sunt foarte interesați să primească cursuri, sunt motivați de învățare. Însă din experiența noastră de consultanți am constatat că doar 2 din 10 candidați manifestă interes pentru eventualele cursuri oferite de angajator, în vreme ce 8 din 10 sunt extrem de interesați de perspectivele de timp liber și de lucru de acasă. Menționez că recrutăm în special pentru roluri de specialiști și manageri.

Revenind la sănătatea organizațională, iată unde văd soluțiile:

1. Programe de terapie incluse la beneficii, pe lângă orele de sport și abonamentele medicale. Mereu dau acest exemplu: astăzi poți face transplant de aproape orice organ, însă transplant de psihic nu există și cu siguranță nici nu va exista. La fel cum nu poate exista un tratament care să îți șteargă informațiile din memorie, și nici traumele din inconștient. Acestea pot fi însă remediate prin terapie.

2. Cărți. Există câteva cărți, și nu puține, care pot contribui la o stare emoțională mai bună, care ne pot aduce într-o zonă de echilibru. Nu mă refer la cărțile motivaționale care se găsesc peste tot. Mă refer la cărți care ne pot face să înțelegem mai bine cum funcționează lumea, cum funcționează creierul, psihicul, cum evoluează umanitatea.

3. Programe de coaching cu managerii, direcționate spre zona de echilibru psihic, astfel încât toți managerii să înțeleagă ce au de făcut și cum să abordeze oamenii din echipă.

4. Programe interne, de grup, dezvoltate în interiorul companiilor. Aici spectrul poate fi larg și customizat în funcție de nevoile fiecărei companii.

Lucrez de 17 ani în consultanța de resurse umane și executive search, fără nicio pauză, nici măcar atunci când am devenit mamă, și vă mărturisesc obiectiv că traversăm o perioadă de criză din punct de vedere psiho-emoțional, uman, deci și de resurse umane. Spun acest lucru tocmai pentru a-mi aduce contribuția la ieșirea din această criză și sunt sigură că dacă fiecare om, dar și fiecare companie va lua măsuri, atunci putem să ne remediem și încă destul de repede. Omul are o capacitate fantastică de a se remonta, de a renaște, de a merge mai departe, de a depăși dificultăți. Este nevoie de un singur lucru: să ne propunem!

Alina Conu

Managing Partner Kapital HR

en_USEN