Cand eram mica si auzeam acest concept – „selectie naturala”, la cei mai in varsta, mi se parea ceva foarte dur. Chiar nepotrivit si crud.

Selectia naturala e intalnita cel mai des la pasari. Acestea isi lasa puii sa moara, daca nu “lupta” pentru macarea adusa de pasarea-mama. Mamiferele au ceva mai multa emotie, nu doar pur instinct, astfel ca, la ele, selectia naturala este intalnita mai rar. La oameni, e absenta total. Ba chiar, de obicei, intr-o familie, cel slab se bucura de mai multa protectie si sustinere decat cel puternic si autonom.

Totusi, selectia naturala se intampla si in randul oamenilor… De data aceasta, sursa e insasi pandemia. E important sa subliniez ca nu ma refer, aici, la a supravietui sau a nu supravietui bolii, la a te vaccina sau nu, la a te proteja de virus sau nu. Ma refer la acea selectie intre cei care scapa intregi la minte si cei care nu, la cei care  raman cat de cat echilibrati emotional si cei destabilizati de ceea ce se intampla in jur. Incep sa vad, de cateva saptamani, primele semne alarmante. Suntem, poate, la jumatatea pandemiei, dupa o vara cat de cat normala, avand in fata un alt sezon rece, care se anunta greu, iar acest lucru incepe sa se simta… Se simte in atitudinea oamenilor, in rabdare, in decizii, in viata. Frica e un mare dusman al echilibrului interior.
Singuratatea si izolarea, la fel. In case, sunt multi oameni singuri, fara familie, care isi luau doza de socializare din intalnirile cu prietenii, din iesirile in oras. Astazi, nu le raman decat telefonul si de televizorul.


Cum facem totusi sa rezistam si sa iesim cu bine (psiho-emotional) din asta?

Eu nu stiu alta solutie in afara de credinta!


Un prieten  ” cam ateu” mi-a spus candva ca am o “gandire magica” (in sensul de arhaica), atunci cand ma raportez astfel la viata si la echilibru. M-a facut sa ma gandesc, dar nu mai mult de 10 minute, ca poate are dreptate… In orice caz, astazi sunt convinsa ca e singura sansa!

A alege sa crezi altceva, inseamna sa optezi pentru o cale grea, la capatul careia s-ar putea sa ajungi ciuruit.

Credinta este un subiect sensibil, intim si despre care se spune ca nu este indicat sa vorbesti decat cu oameni foarte apropiati. Totusi astazi, cred ca este important sa ne incurajam unii pe altii in credinta. A nu se intelege prin credinta, habotnicie, ortodoxism neaparat, slujbe si pretori, ci credinta aceea intima, adanca care nu isi are sursa in altceva decat in iubire…fata de viata, fata de propria persoana, fata de cei de langa noi, dar si fata de oameni in general. Ma refer la acea credinta care ne determina sa fim responsabili pentru darul pe care l-am primit, si anume, viata, cu tot ce inseamna ea!

Alina Conu

Managing Partner Kapital HR

en_USEN