Cei mai buni candidați nu trec de interviul cu recruiterul

Pentru că în recrutare, fără cunoaștere reală a jobului, nu alegi, ghicești.

Sunt oameni care nu știu să se „vândă".

Oameni care, în loc să spună „am condus 12 echipe și am crescut profitul cu 30%", aleg să spună „am făcut ce era de făcut".

Modest. Onest. Tăios de simplu. Aceștia sunt oamenii pe care îi pierdem azi în recrutare. La fel cum îi pierdem pe cei care oferă foarte multe detalii tehnice, de business, pentru că nu înțelegem ce spun.

Pentru că între cel care caută și cel care oferă se întinde adesea o prăpastie: neînțelegerea.

Când recruiterul nu știe ce să întrebe, când nu înțelege ce aude, când se blochează în jargon, în siguranță, în checklisturi și în „soft skills" evaluate după carismă de moment – decizia devine superficială.

Și atunci, omul valoros este respins, și nu pentru că nu se potrivește. Ci pentru că nu a fost înțeles.

Dar aici apare o întrebare grea, pe care ar trebui să avem curajul s-o punem în HR, mai des:

De câte ori am respins un om bun, doar pentru că nu am fost suficient de pregătiți să-i înțelegem parcursul?

De câte ori am confundat profunzimea cu lipsa de energie?

Substanța cu rigiditatea? Modestia cu slăbiciunea?

Nu e o rușine să nu înțelegi toate joburile dintr-o companie. Nimeni nu le știe pe toate, dar dacă ești recruiter, e un must să vrei să înțelegi, să înveți, să te documentezi.

E vital să te întâlnești cu managerii, să înțelegi business-ul, procesele, fluxurile, provocările reale ale fiecărui rol, să studiezi singur. Să devii, pas cu pas, un polimat al meseriilor si al rolurilor. Pentru că nu poți selecta un om potrivit pentru un rol pe care nu îl înțelegi.

A face recrutare fără să cunoști business-ul înseamnă să decizi fără fundament. Iar asta nu mai este doar o problemă de competență, ci devine chiar una de etică profesională.

M-am întrebat de multe ori ce m-a făcut să iubesc profesia asta: faptul că m-a forțat să învăț din toate domeniile.

Am învățat de la finanțe, producție, energie, legal, până la inginerie, tocmai pentru a putea înțelege ce îmi povestesc candidații.

Am înțeles că nu poți fi recruiter dacă nu ești și un elev permanent. Am privit fiecare interviu ca pe o lecție. Și pe fiecare candidat ca pe un profesor.

Să vrei să înțelegi omul din fața ta, nu să-l „evaluezi", îți permite să poți să îl și evaluezi, dar abia după ce l-ai înțeles.

Ce e de făcut?

Nu trimitem în interviu un recruiter care nu înțelege jobul.

Ajutăm oamenii din HR să crească, să înțeleagă business-ul, nu doar să-l deservească.

Facem din recrutare o artă a înțelegerii, nu doar a selecției.

Și mai ales, nu respingem până nu înțelegem perfect.

Poate că viitorul recrutării nu stă în platforme sofisticate ci în recruiteri polimați.

Poate că adevărata transformare va începe în ziua în care fiecare recruiter va înțelege că nu e acolo doar ca să „pună oameni pe posturi". Ci ca să descopere, să înțeleagă, să traducă valoarea unui om pentru un loc în care poate construi ceva real.

Alina Conu, Psiholog, Coach, Managing Partner Kapital HR