Am mai scris despre faptul că creierul tău te minte constant. Este în continuare o temă care apare cu recurență și pe care o întâlnesc la foarte mulți oameni, dar și la mine. Doar că, înțelegând mecanismul, am ajuns să nu mai cred minciunile lui. 😊
Pornind de aici, tot un fel de minciună, dar ceva mai subtilă, în continuare:
Creierul tău nu este construit să îți arate realitatea exact așa cum este. Este construit să facă predicții. Să anticipeze. Să completeze spațiile goale. Să ghicească ce urmează. Pentru că asta consumă mai puțină energie decât să analizeze fiecare situație de la zero.
De aceea, de multe ori, nu vezi lumea așa cum este, ci așa cum te aștepți să fie.
Dacă intri într-o situație convins că vei eșua, creierul începe să caute dovezi pentru asta. Va observa greșelile, va amplifica riscurile, va reține criticile, va ignora progresele și lucrurile care funcționează.
Și asta nu pentru că vrea să îți facă rău, ci pentru că încearcă să confirme predicția pe care deja a făcut-o.
Aici apare paradoxul.
Crezi că reacționezi la realitate, când de fapt reacționezi la interpretarea ei.
!!! Astfel, nu mai vezi toate informațiile disponibile. Le vezi în principal pe cele care se potrivesc cu povestea pe care mintea ta a scris-o deja.
Dacă te consideri ghinionist, vei observa toate momentele în care lucrurile nu au mers.
Dacă te consideri nedorit, vei vedea semne de respingere peste tot.
În timp, aceste dovezi se adună și ajungi să spui:
„Vezi? Am avut dreptate.”
!!! Dar ai avut doar o minte extrem de eficientă în a găsi confirmări pentru ceea ce credea deja. 😄
De cele mai multe ori, nu realitatea ne limitează, ci povestea pe care creierul nostru o spune despre ea. Iar în momentul în care vezi mecanismul, începi să nu îi mai crezi automat toate poveștile.
Creierul poate „lucra” pentru sau împotriva noastră. Și, în ambele situații, este la fel de bun! 😊
