Există o veche pildă despre bârfă, pe care am să o las mai jos:
Un om s-a dus la un înțelept și i-a spus că regretă toate lucrurile rele pe care le-a spus despre un alt om, rugându-l să îl ajute cumva. (Situația aceasta este una bună, pentru că omul avea o formă de regret. Asta vedem rar în zilele noastre.) 😇
Înțeleptul i-a dat un sac plin cu pene și i-a spus să meargă prin sat și să le lase purtate de vânt.
Omul a făcut întocmai.
Când s-a întors, înțeleptul i-a spus:
„Acum mergi și adună toate penele înapoi în sac.”
„Este imposibil”, a răspuns omul. „Vântul le-a dus peste tot.”
„Exact”, a spus înțeleptul. „Așa sunt și cuvintele.”
M-am gândit mult la această pildă în ultima vreme, pentru că nu trece o săptămână să nu mai aud o bârfă despre mine sau despre altcineva.
De cele mai multe ori, atunci când vorbim despre bârfă, ne gândim la moralitate. La bine și la rău. La cine are dreptate și cine greșește. La superficialitatea cu care oamenii judecă alți oameni fără a ști, de multe ori, mai nimic despre ei.
Dar cred că miza este alta, una mult mai mare: Cuvintele au consecințe.
Odată rostite, ele nu mai sunt ale noastre.
Nu mai putem controla unde ajung, prin câte minți trec, cum sunt reinterpretate, amplificate sau deformate. Nu mai putem controla ce construiesc sau ce distrug.
Poți să îți ceri iertare.
Poți să regreți.
Poți să explici.
Dar nu poți aduna toate penele.
Poate că de aceea caracterul nu înseamnă doar să spui adevărul. Înseamnă să te întrebi dacă ceea ce urmează să spui este necesar. Dacă este util. Dacă este corect. De ce simți să spui lucruri despre o altă persoană.
Într-o lume în care informația circulă cu viteza luminii, iar opiniile se răspândesc mai repede decât faptele, poate că una dintre cele mai importante forme de responsabilitate este responsabilitatea față de propriile cuvinte.
Pentru că, odată eliberate în lume, ele au propria lor viață.
Sigur că unii oameni ne supără, sigur că poate evaluăm că astfel ne facem un fel de dreptate. Dar merită să ne întrebăm de ce nu reușim să trecem mai departe fără a ne consuma atât de multă energie.
Îmi place pilda asta pentru că nu vorbește doar despre bârfă. Vorbește despre reputație, despre relații și despre fiecare dintre noi. În fond, toți purtăm din când în când câte un sac de pene. Important este să fim atenți când îl deschidem, dacă îl deschidem.
Poate că mai bine ne facem o pernă și ne culcăm liniștiți cu capul pe ea.
