Mulți angajatori se plâng că "oamenii nu mai vor să muncească", dar realitatea este mult mai complexă de atât. Piața muncii s-a transformat radical în ultimii ani, iar atitudinea candidaților reflectă aceste schimbări.
Prioritățile s-au schimbat
În primul rând, prioritățile angajaților s-au schimbat. Generațiile actuale pun un accent mai mare pe echilibrul dintre viața profesională și cea personală, sănătatea mentală și condițiile de muncă. Nu mai acceptă joburi prost plătite, stresante și fără perspective de creștere.
Astăzi, alternativele sunt mai diverse ca niciodată. Munca remote, freelancing-ul și economia digitală oferă oportunități mai atractive decât joburile tradiționale.
Salariile și inflația
În multe industrii, salariile nu au crescut proporțional cu inflația și costul vieții, iar multe companii încă nu înțeleg asta. Dacă un job nu oferă un pachet competitiv, oamenii aleg să caute mai departe sau să se reorienteze profesional.
Respingerea culturii toxice
Un alt motiv, poate cel mai relevant, este respingerea unei culturi toxice. Angajații nu mai acceptă să fie suprasolicitați, abuzați psihologic sau tratați ca simple resurse. Companiile care nu creează un mediu de lucru sănătos și respectuos se confruntă cu o lipsă acută de personal.
Quiet Quitting
Trăim un fel de revoltă a candidaților, care a fost transpusă în ultimii ani într-un termen foarte modern: quiet quitting. Este un fel de poliță pe care angajații au început să o plătească angajatorilor. O modalitate mai smart și mai puțin vocală de a reacționa: "Cât primesc, atât ofer."
Astăzi, oamenii oferă minimul, așa cum consideră că primesc la rândul lor. Este un fel de grevă mută a angajaților, prin care speră că angajatorii vor realiza ce bine era când aceștia erau implicați, proactivi și făceau mai mult decât scria în fișa postului.
Necesitatea unei schimbări
Din păcate, primul pas va trebui să-l facă angajatorii, fiecare în compania lui. Este necesară o mediere între management/owneri și angajați, pe care cineva trebuie să o faciliteze – ideal un consultant extern, obiectiv și fără interese în lupte sau politici interne.
De ce trebuie să facă angajatorii primul pas?
Pentru că angajatorul este figura "autorității" și cel mai mare trebuie să facă primul pas – exact ca în relația părinte-copil. Dacă un copil are o "criză", este datoria părintelui să-l liniștească. Dacă un adolescent este răzvrătit, un părinte responsabil care își înțelege rolul discută cu el, îl ascultă, înțelege ce îl nemulțumește și vine în întâmpinarea lui.
Angajații sunt acum precum adolescenții răzvrătiți, care nu mai acceptă autoritatea dacă nu există sens în ceea ce li se cere.
Concluzie
Oamenii vor să muncească, dar nu în orice condiții!
Angajatorii care nu se adaptează la noile realități ale pieței muncii vor avea din ce în ce mai multe dificultăți în atragerea oamenilor cu adevărat valoroși și competenți.
Schimbarea începe cu deciziile fiecăruia. Renunțarea la ego este primul pas, renunțarea la judecata față de cealaltă parte este următorul. Înțelegerea unei atitudini noi din partea oamenilor, acceptarea schimbărilor, adaptarea și comunicarea sunt pașii necesari.
Cea mai mare dovadă de inteligență este adaptarea la schimbare!
Alina Conu — Psiholog, Coach, Managing Partner Kapital HR
